Doar taci

Autor: Livia Bătăiosu

Nu vreau să mai aud
Cum vorba ta tăioasă,
Urechea-mi sfredelește
Mă taie ca o coasă.

Timpanele mă dor,
Cuvintele sunt gloanțe.
Oprește-te te rog,
Nu pot să mai suport.

Cu strigătul mă-nțepi
Și nervii îmi întinzi.
Mă-nțepi cu mii de ace.
Te rog să încetezi.

Cu rânjetul pe față
Ma faci din om, neom.
Le-ai înghiți pe toate
De-ar fi să ți le-ntorc.

De-ai tace doar o clipă,
Și-ai sta să te privești,
Ai observa cu groază,
Că nu vorbești. Răcnești!

În creier glasul tău,
L-aud și atunci când dorm.
Nu vezi? Devii coșmarul meu.
Doar taci! Atât îți cer.

De ce faci toate astea?
Nevinovată sunt.
Arunci din nou cu vorbe,
În loc să îmi răspunzi.
Doar taci! Vreau să încetezi.

De ce-mi vorbești…

Autor: Livia Bătăiosu

De ce-mi vorbești de vesnicie,
Când totul este trecător,
Cand tu nu poți doar o iubire
S-o ții în suflet cu mult dor?

Cum poți vorbi de nemurire?
Când totul astăzi ai uitat,
Din tot ce-a fost, în amintire
O lacrimă nu ai vărsat.

De ce-mi ceri dragoste într-una
Când ai pierdut-o fără crez,
Izvorul e secat, nici urma
N-o mai cunosc, cum s-o urmez?

De ce-mi vorbești despre iubire,
Când tu iubirea n-o cunoști,
E-nchisă inima in mine.
Nu am iubire ce-ți dorești!

De ce-mi tot spui cuvinte-n șir,
Oricum de mult nu înțelegi ce zic,
S-a întrerupt cândva firavul fir.
Nu înțelegi? Nu pot schimba nimic.

Vorba care doare..

Autor: Livia Bătăiosu

Vorbe grele aruncate-n vânt,
Ce dor mai tare decât boala,
Te sfâșie și te străpung,
Lăsând un negru ca și smoala.

Sunt pete negre ce rămân,
Pe creier și în suflet,
Ce stau înfipte adânc în gând,
Traiești cu ele și mult suferi.

O palmă-i mai ușor de suportat,
Decât o vorba grea, înveninată,
E mult mai greu și de purtat
Pe umeri ,decât cea mai mare piatră.

O dată spusă n-ai să poți,
S-o ștergi și nici s-o-ntorci,
O vei primi ca palma peste față
Si va rămâne-n suflet și în viață.

O vorba spusa la mânie sau necaz,
Va dăinui ca boala fără leac,
Durerea-n care te va arunca,
Profund o vei simți cu inima.