autor: Livia Bătăiosu
Nu mă poți închide
Ca pe o carte
Și apoi deschide
Când inima ți-o cere,
Nu mă poți scrie,
Apoi șterge
Doar pentru că scenariul
Nu-ți face plăcere.
Nu mă poți rasfoi
Ca pe o carte,
Înainte, înapoi...
Căutând ceva
Ce nu a fost scris,
Ceva ce nu există.
Nu poți fi autorul
Unui volum scris
Dinainte de a te naște tu,
Tu poți doar...
Citi...
Viata vazuta printre lacrimi, zambete, speranta, vis si frumusetea naturii...incercari reusite sau nereusite de a da viata trairilor prin aceste cuvinte pline de suflet caci pana la urma sufletul e tot ce ne ramane.
Se afișează postările cu eticheta CUVINTE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CUVINTE. Afișați toate postările
luni, 11 mai 2009
sâmbătă, 31 mai 2008
De-ar putea cuvântul
Autor: Livia Bătăiosu
Șoapta inimii să-mi spună de-ar putea cuvântul,
Pieptul mi-ar zvâcni ca frunza în furtună,
Zdrobit în tremur mi s-ar frânge trupul
Și-ar cădea pe lespezi ucigând trecutul.
De-ar putea cuvântul simțul să-mi arate,
Toți m-ar auzi, aș trăi prin șoapte.
În ecou m-aș pierde și-aș zbura departe,
Către tine, soare, și-aș uita de noapte.
De-ar putea cuvântul s-arate gingășia
Lacrimii ce curge în picuri arzători,
Aș vorbi cu ochii și-ați vedea mânia,
Ce-i ascunsă-n nopți și trezită-n zori.
Dorința să mi-o spună de-ar putea cuvântul,
Visu-ar prinde viață chiar dacă-i firav,
M-aș trezi zâmbind, alungând coșmarul,
Aș cuprinde cerul cu sufletu-mi bolnav.
Cuvântu-i doar cuvânt și-i atât de rece,
E sec, e greu și sufletu-i lipsește,
Nu poate spune a inimii trăire,
Nici simțământul ce-i ascuns adânc in mine.
Șoapta inimii să-mi spună de-ar putea cuvântul,
Pieptul mi-ar zvâcni ca frunza în furtună,
Zdrobit în tremur mi s-ar frânge trupul
Și-ar cădea pe lespezi ucigând trecutul.
De-ar putea cuvântul simțul să-mi arate,
Toți m-ar auzi, aș trăi prin șoapte.
În ecou m-aș pierde și-aș zbura departe,
Către tine, soare, și-aș uita de noapte.
De-ar putea cuvântul s-arate gingășia
Lacrimii ce curge în picuri arzători,
Aș vorbi cu ochii și-ați vedea mânia,
Ce-i ascunsă-n nopți și trezită-n zori.
Dorința să mi-o spună de-ar putea cuvântul,
Visu-ar prinde viață chiar dacă-i firav,
M-aș trezi zâmbind, alungând coșmarul,
Aș cuprinde cerul cu sufletu-mi bolnav.
Cuvântu-i doar cuvânt și-i atât de rece,
E sec, e greu și sufletu-i lipsește,
Nu poate spune a inimii trăire,
Nici simțământul ce-i ascuns adânc in mine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)