Prima iubire

Autor: Livia Bătăiosu

Prima iubire e cea mai curată.
Tot restul vietii n-o poți uita.
Când inima-n piept începe să-ți bată,
Cum n-a mai batut pân-atunci niciodată.

Ținut ești de mână, de altă mână,
Fiorii iubirii îi simți, te cuprind.
Te-apropii timid,sărutul pe gură,
Aripi îți dă, spre cer ești plutind.

Când privești ochii ce îi iubești,
Totul dispare și te trezești,
Că nu ai viață, nu-ți aparții.
Trăiești doar pentru a dărui.

Dorința-ți cuprinde capul și trupul.
În freamăt te zbați noapte și zi.
Inima-ți bate chinuită de dorul,
Iubirea în brațe curând să o ții.

Departe când ești de cel ce-l iubești,
Te macină boala, bolnav tu nu ești,
Un gol în stomac, un greu ce te apasă,
Îl simți…iubirea e dureroasă.

Dureri și plăceri necunoscute,
Prima iubire le face văzute.
Simțuri trezite ce nu le-ai avut,
Te aruncă în nori și iar pe pământ.

Multe iubiri vei mai întâlni,
Ca prima iubire nu va mai fi,
Tot ea îți aduce și despărțirea,
Așa vei cunoaște ce-nseamnă durerea.

Odata cu ea cunoști fericirea
Și cât de grea este căderea.
Poate de aceea prima iubire,
Se așează adânc în amintire.