Autor: Livia Bătăiosu
Din strălucirea soarelui s-a desprins o rază.
Ești tu…minune a ochilor ce azi visează
La nemurire, la frumusețea vieții
Plini de speranță, tu i-ai trezit din somnul nopții.
Din ceru-ntunecat a căzut o stea,
O stea aprinsă, necuprinsă-n măreția ei.
Ești tu…Luceafăr răsărit în calea mea,
Ce-mi daruiești lumină și lacrima mi-o iei.
Din marea agitată, pe țărm o mică perlă,
Îmi bucură privirea și plânsul mi-l îneacă.
Ești tu…nestemată , a inimii comoară
Ce cu bunatate m-ai alinat în treacăt.
Din nesfârșitul cer un înger se coboară,
Ce cu iubire caldă și dragoste curată,
Îmi spune sa-l urmez pe calea arătată.
Eu il urmez…ești tu…minune nesperată.
Esti tu…sărut al visului frumos,
Ce-n noapte apari și pieri în zori de zi,
Apoi te naști din nou în soare luminos,
Ești tu…și mă-nsoțești noapte și zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu