Autor:Livia Bătăiosu
Fulgi de nea mă cheamă afară,
Să le simt sărutul rece de mătase.
Am s-adun în palma-mi caldă
Vii steluțe de ger arse.
Mici, pufoși mi se așează peste pleoape,
Peste fața-mi ce așteaptă,
În atingeri, îmi vibreză-n șoapte
Gura ce se lasă de ei sarutată.
Puf de nor, steluțe călăoare,
Ce se joacă-n păru-mi plin de floare,
Floarea iernii ce-mi împodobește
Zâmbetul, hoinar pe buze-mi poposește.
Geru-nțepător mă alungă-n casă,
Lângă vatra caldă…povești se aștern,
Ca troienele în viscol și…miroase,
A brad verde și a ceai de mușețel.
Lemnul sfârâie, trosnește,
Ochii cad greoi pe-obrajii
Rumeni ca bujorii din poveste,
Înfloritț și povestiți de guri măiestre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu