Autor:Livia Bătăiosu
Un pod de lemn sub care trece,
Un râuleț spre casele din vale.
Bătrânii noștrii povestesc,
Că sub el neamul cel drăcesc,
Se adună , pun țara la cale.
Când noaptea peste el se lasă,
De urlete se umple valea.
Și caii-ncep să-nebunească,
Nu vor să-l treacă și nechează.
Spumegă și se ridică,
Pe copitele din spate,
Ei îl simt pe necuratul
Și nu vor să meargă.
Umbre și năluci nu contenesc,
Te atrag cu șoapte dulci,
Umblii de nebun pe câmpuri.
Greutăți îți pun în spate,
Să le cari întreaga noapte.
Când cocoșul se aude,
Umbre , draci dispar cu toții.
Te trezești și te întrebi:
Am umblat, însă pe unde?
Când vezi podul ți-amintești,
Că la pod erai și aseară.
Tartorii te-au tot plimbat,
Ai căzut în a lor gheară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu