Autor:Livia Bătăiosu
În adâncul inimii ai așezat floarea iubirii,
Pradă m-am lăsat cu totul fericirii.
Mireasma din a ei petală mă cuprinde,
Trăiri amețitoare în doruri suferinde.
Catifelată și suavă, ispită-atrăgătoare,
Arome dulci ascunse,atrag îmbietoare,
Sufletu-mi cuprinzi cu atingeri delicate
Și mă ridici pe culmi de tine doar știute.
Călătoresc prin stele, neștiute galaxii,
Pe raze de lumină tu floare dragă-mi vii,
În roua dimineții sărutu-mi dăruiesti,
În zorii reci de toamnă spre mine te apleci.
Și-mi mângâi fruntea și suspinul,
Pătrunsă-mi ești adânc in suflet, floare,
Din rădăcini în timp va crește pomul,
Ce va-nflori cu mii de flori nemuritoare.
Pe necuprinsa ta cărare îmi voi duce pașii,
Cu apă vie-ți voi hrăni și trup și suflet,
Vei crește mai frumoasă-n timp ce anii,
În fericire și iubire , tu, mi-i vei aduce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu