Autor:Livia Bătăiosu
*Gândăcelul* de Elena Farago
Copil fiind citeam poezia
Dar, niciodată pân’ la capăt,
Atâta milă îmi facea el mie,
Gândăcelul, ce stătea să moară.
Niciodată n-am atins,
Un gândăcel, nici măcar în glumă
Căci, îl vedeam mereu cuprins
De mâna ce stătea să-l frângă.
*Atât de fragedă* de Mihai Eminescu
Mi-a dăruit atâta frumusețe,
Nu pot decât să-i mulțumesc
Si bucurie și tristețe
Și lumi de vis în care să trăiesc.
Și m-anvătat cum să ascult pădurea
Și frunza ce-mi șoptește-n vânt,
Să înțeleg Luna…și iubirea
Pierduta pe sub stele și teiul cel batrân.
Apoi Arghezi ce în versuri,
Îmi arăta un suflet de copil,
Care trăia în înțelesuri
De om matur dar, infantil.
Dar si Coșbuc m-anlăcrimat
Cu *El Zorab*, sacrificat.
Și-am plâns, cu suflet de copil,
Am învătat ceva și de la el.
Cu toții și-au lăsat amprenta,
Cu toții viața mi-au schimbat,
M-au învățat să iubesc lumea
Și să trăiesc adânc, curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu