Autor:Livia Bătăiosu
Fețe cenușii ca și haina ce le-mbracă,
Negre, gri și pe alocuri maronii,
Trec fără zâmbetul pe față,
Se duc spre…cine știe unde-o fi.
Cu capu’ ascuns în gulere înalte
Și mâini bagate-n buzunar adânc,
Pășesc spre…aburul ce-l scoate,
Din nările-nghețate…și se duc.
Siluete negre-cenușii ce se strecoară,
Prin ziua mohorâtă, aburindă,
Câte-o copilă ce strănută le face să tresară,
Atunci, prind viață și se mișcă.
Nici ochii nu privesc, parcă sunt pierduți,
Undeva departe…sunt necunoscuți…
Dar se-ncrucișează fără a privi,
Sunt doar niște puncte în vremea cachi.
Pete de culoare, nuanțe de gri,
Ce se pierd în ziua mult prea cenușie,
Negru-naintează pe norii tuciurii
Si ajunge…pe unde-o fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu