POTAIA

Autor:LIVIA BATAIOSU

Adulmec zi si noapte tomberoane,
Poate-oi gasi ceva ceolane,
Caci sunt un caine parasit,
De toti lovit, deloc iubit.

Sunt plin de purici si de raie
Nimeni nu vrea sa ma mangaie,
Traiesc prin ploaie si noroi
Si ma hranesc de prin gunoi.

Umblu pe strazile pustii,
Sa scap de lovituri, batai
Si ma ascund de cei copii
Ce nu au mila de potai.

De s-ar uita in ochii mei de caine
Poate-ar vedea un suflet si la mine,
Caci ochi-mi lacrimeaza de durere
Cand sunt lovit si fara aparare.

Si umblu noaptea prin pustie
Caci n-am si eu un pat al meu,
In asta lume cine-ar vrea o raie,
S-o aibe in culcusul sau.

Sufar in tacere, doar sunt caine,
Gandindu-ma ca poate intr-o zi,
Voi da din coada-n fata ta stapane
Iar tu in brate ma vei incalzi.

Visez la asta cand mi-e frig si foame
Si cand hingherii vor sa ma inchida.
De ce mi-ai dat viata de caine, Doamne?
De ce nu am parte de mila?