Veverița

Veverița

Autor: Livia Bătăiosu
Veverița-i supărată,
Că azi ursul n-a venit
Și e singură-n poiană,
Doar cu lupul cel bătrân.

Lupul mărăie. Pe labe
Botul și l-a tolănit.
Veveriței nu-i prea place
Că-i bătrân și ramolit.

Tot aleargă printre brazi,
O zări, vreun iepure
Prin tufișurile verzi,
Gata sa îl păruie.

Și sărind din pom în pom,
Să-și consume energia,
Îl strigă pe-al sau vecin,
Sa-și împarta bucuria.

Viezurele insă doarme
Sub un brad umbros,
N-are chef de șotioare,
E puțin morocănos.

Trista se-așeaza codana,
Lângă murul copt,
Ronțăind de zor aluna
Ce-o avea în șorț.

Se găndea ce-o fi cu ursul,
Că azi a lipsit:
O fi dat boala întrânsul,
Ori stă tolănit?

Stând pe gânduri în tăcere,
Auzi un mârâit.
Ursul cu un coș cu miere
Tocmai a sosit.

Și se-ncinse veselia,
Iar în poieniță.
Toți gustau acum din mierea
Dată-n dar de veveriță.