Autor :Livia Bătăiosu
Se furișează noaptea printre munți,
Umbrind căsuțele din vale,
Presărate ca ciupercile-bureți,
Iar fumul leneș se ridică agale.
Talăngi răsuna , se aud pe coastă,
Lătratul câinilor ce le-nsoțesc,
Ciobanii fluieră, le-ndrumă acasă,
În țarcul pregătit în care odihnesc.
În vârf de munte roșiatic cerul,
O urmă-n care soarele a uitat,
O rază rătăcită ce-nroșește norul,
Care-și pregătește patul de-nnoptat.
Fum și abur peste case urcă,
Ca o mătase fină, aburindă,
Câte-o lumină pală se zărește-n ceață,
Ce abia răzbate ieșind pe fereastră.
Luna aruncată printre brazi și fum
Își croiește drum, vrea să se arate,
Dar lumina ei palidă acum,
Zugrăvește umbre, lenevind în noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu