Autor: Livia Bătăiosu
Un dor de nu știu ce și nu știu cum,
Pășește-ncet prin ploaia deasă
Și se răsfață-n vântul ce adie acum,
Un dor tăcut ce nu mă lasă.
Un dor de munte…unde ecoul
Vocii mele sparge cerul,
De poienița-n care bradul
E verde…cu alunul.
Un dor de râul ce-n cascadă,
Curge repede la vale clipocind,
De fulgi de nea si de zapadă
Si de ciresii înflorind.
Un dor nebun de sânziene,
De dealuri…pe unde umblam
Și de livada cea cu mere,
Pe unde zile hârjoneam.
Un dor de mine și de tine,
Un dor neânțeles in sine,
Ce se strecoară-n ploaia deasă.
Un dor de nu știu ce, m-apasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu