Autor : Livia Bătăiosu
Un bob de rouă se răstea,
La o petală ce-i spunea,
Sa plece că e cam răcită,
Că-i este frig, nu-i învelită.
El o privește cam pieziș
Și îi spune printre dinți:
-Nu ești întregă, draga mea!
Unde aș putea pleca?
Ea răspunse răgușită
Și cu gura țuguiată:
-Du-te pe o altă floare,
Nu vezi că am febră mare?
Bobul puțin întristat,
Coboară încet pe-o frunză
Dar și ea l-a alungat,
Că e rece și-o pătrunde.
A cazut încetișor,
Pe un firicel de iarbă.
La primit, el binișor,
Că-i lipsea un strop de apă.
Bobul se uită în sus,
La floarea ce-l alungase
Și îi spuse în angoase:
-Când va fi căldura mare,
Vom vedea! Care pe care!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu