Autor: Livia Bătăiosu
Un fulg de nea ce-a străbătut,
Drumul prin nori purtat de vânt.
L-am prins in palmă să-l sarut
Dar,s-a topit și a murit.
M-am întristat să văd cum moare,
Acea steluță albă, zburătoare,
Ce aducea lucirea soarelui răsare
Și răcoarea lunii cu a ei paloare.
Avea albul-albăstrui, culoarea cerului senin,
Puful norului, ce se mișcă-n vânt armonios,
Puritatea gândului, purta un semn divin,
În trupul lui firav și mlădios.
În palmă aveam acum un picure de apă,
Scurgându-se usor pe mâna mea curbată.
El va ajunge în pământul înghețat,
Apoi mâine iar, fulg de vânt purtat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu