Amăgire?

Amăgire?

Autor: Livia Bătăiosu

Un sărut dulceag
Pe-o lacrimă sărată.
E griul cel amăgitor!
Dar, vreau sărutul tău
Lacrima să-mi șteargă,
Să simt din nou iubirea,
Dulceața buzelor.

O vorbă caldă
Pe un suflet rece,
E adierea blândă-n reci fiori.
Căldură amagitoare!
Dar, eu vreau furtună,
Să simt din nou
Ai dragostei fiori.

Promisiuni aprinse,
Eterne juraminte.
Dulce amăgire a vieții!
Dar, eu vreau eternității
Jurământ să-i dăruiesc.
Voi fi alături ție
Trup și suflet
Cât stelele și luna viețuiesc.

Un dureros suspin
Ce sparge inima de piatră,
Ochi împietriți
Care acuma plang,
Buze încleștate altădată
Ce-n zâmbet se trezesc acum.
Mâini care se pierd
Cuprinse-n mângâiere
Uitând singurătății
Să-i mai dea tribut,
Speranță , vis, dorință,
Iubire revărsată...
Amăgire??
Nu pot să-i spun așa
Caci ,e ,minunea ce o simt.