De la primul scâncet încă,
Viață tu mi-ai fost dușman.
Tu, perfidă , nesătulă, care,
Iei tributul an de an.
M-ai trecut prin foc și apă.
Prin trădare și minciună,
M-ai strivit ca pe-o căpușă.
. N-ai întins măcar o mână.
Înspre moarte mă arunci
Și îmi iei ce am mai drag.
Sufletul mi-l rupi în zeci,
De bucăți care se sparg.
Îmi arăți ce-i bun. Nebuno!
Și ce aș putea avea,
Apoi iei , Nesuferito!
Înzecită partea ta!
M-am născut prea vinovată,
Spune-mi, tu ,nefericito,care-i
Vina mea cea mare,
De m-arunci în hâde ghiare?
Foc mi-ai pus pe drum. Ingrato!
Mi-ai făcut copilul scrum.
Cât mă pedepsești? Urâto!
Pune-mi liniștea pe drum!
Hăuri mari m-au înghițit, unde
Bocete si clopote se auzeau la nesfârșit.
Cu ale tale mâini flămânde,
Trup si suflet mi-ai strivit.
Doar când dormi o rază-ți scapa,
Luminând a mea privire care,
De durere e orbită și secată.
Dormi! Ia-ți privirea de la mine!!!
autor:Livia Bătăiosu
14
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu