Autor: Livia Bătăiosu
O lacrimă ascunsă într-un vers,
Un zâmbet șters pe fețe triste,
Dorințe ascunse într-un vis imens,
Zdrobite de dureri intense.
O mână-ntinsă către mine, suflet,
Ce-mi șterge lacrima, poveste a vieții,
Te-mbrățișez cu inima deschisă,
In doi noi vom uita răceala nopții.
Nicicând n-a fost poveste mai frumoasă,
Nici basm în care să se povestească,
Ce viață ne-a adus, minune-mpărătească
Nascută printre stele, de suflet ințeleasă.
Nicicând, niciunde nu a existat,
Poveste de iubire fără de sfârșit,
Noi o trăim cu adevărat
Și-o vom trăi în timp la nesfârșit.
Poveste fără de sfârșit născută,
Dintr-un suspin și-un suflet singuratic,
Ai stat deoparte, nestiută,
Vei învia în universal enigmatic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu