Autor: LIVIA BATAIOSU
Cu pielea alba, frageda faptura
E fata lunii neatinsa-n zi,
De-a soarelui lumina si caldura,
Intinsa sta privind la miazazi.
Prin camera obscura raza lunii trece
Si curge pe-al ei trup firav si voluptos,
Pe sanii feciorelnici ca marmura cea rece,
Pe chipul ei de inger cu zambet luminos.
Lumina lunii trece din ochii ei albastrii,
Spre buzele carnoase apoi coboara alene,
Pe gat, pe umeri si ii pune astrii
In parul ei balai, bogat plin de inele.
Pe coapsa-i de zeita, o raza ratacita,
In rauri de lumina alinta pielea fina
Inmarmurita sta, in ganduri e pierduta,
Dorinta se citeste pe fata ei divina.
Pe luna ea o roaga iubitul sa-i aduca,
Pe raza sa-i arate calea inspre ea.
Iubirea ei, steluta duios sa i-o sopteasca
Si toate la un loc sa fie langa ea.
In serile cu luna, fata lunii trece,
Inconjurati de raze si de lumina rece,
Cu al ei iubit de mana,
Se plimba linistiti. A cum sunt impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu