Autor: LIVIA BATAIOSU
Prietene…imi esti aproape
Cand umarul imi cade greu,
Cand funia flamanda sta si roade
Din garbovitul spate al meu
Si cad cu gura in tarana
Muscand pamant…din trupul tau.
Scrasnesti din dinti si musti nisipul
Alaturi de-a mea gura plina
Cu piatra amara, in ocara
Te poticnesti si-nghiti veninul
Ce-l impartim frateste iar si iara.
Prietene…imi stergi sudoarea
Nesfarsitelor dureri ce ochii imi astupa;
Vaz imi esti si-mi usurezi cararea
Cand rau-n potere ma-nfrunta
Si sangerezi cand lacrima-mi fierbinte
Pe mana iti coboara, tepuse otravite.
Prietene…genunchii de-ti vor cade
Ducand poveri nemasurate,
Ia mana mea, reazam fie-ti tie,
Scut si hrana cand ploaia va sa vie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu