Autor: Livia Bătaiosu
Prea multe lacrimi in ploaie,
Prea multe suspine în vânt.
Picuri de apă șiroaie,
Ce curg pe obraji. Prea mult!
Prea multe dorințe ce-s stinse,
În oceanul de lacrimi amare,
Prea multe cuvinte nespuse,
Ucise înainte de vreme.
Prea multă durere în rouă,
Prea multă tristețe pe flori,
Prea multă umbră când plouă,
Prea negru-i pamantul sub noi.
Prea mult și totuși atăt de puțin,
Când durerea ne arde și totu-i pierdut,
Prea multă ură când vrem iubire,
Prea multă răceala când vrem căldură.
Prea multe rele când vrem mai bine,
Prea multe lacrimi ne curg prin gene,
Prea multă otravă ce-o înghițim,
Prea mult din toate și totuși puțin.
18
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu