Autor: LIVIA BATAIOSU
E atat de frig desi e vara,
In vuiet prelung se aude vantul.
Adierea rece printre frunze o strecoara,
A pus stapanire pe intreg pamantul.
E frig si umed in camara goala,
Ma gandesc la vant, privind la o coala.
Stau chircita-n pat si imi este frig,
Am pierdut in vant, tot ce mi-a fost drag.
Ies putin afara, frigul ma-nconjoara,
Vantul in rafale trece peste mine.
Spun:*MI-E DOR*, vantul mi le fura,
Sa le duca-n soapta poate catre tine.
Apoi imi sopteste printre praf si frunze,
Sa nu-mi pierd speranta ca el va ajunge,
Cu ale mele soapte pana-n departari,
Si se va intoace cu cel din chemari.
Insa el nu stie ca nu am speranta.
Am pierdut-o-n lacrimi in amara viata.
Am pierdut-o-n raza ce ma lumina.
Am pierdut-o-n visul ce ma inalta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu