Prunc al iernii

Autor: Livia Bătăiosu

În viscol a venit pe astă lume,
Dus de vânt de-un fulg de nea
Și-a fost lăsat pe reci troiene,
Ce înfruntau vremea mult prea grea.

Printre nămeți a deschis ochii,
Cu scâncet cristalin de prunc al iernii,
Cu trupu-i încălzit de friguri
Și alintat de nea în geruri.

Purtat de-un fulg în vânturi seci,
Își căuta căldura-n miez de iarnă,
Ca un ghiocel în câmpul de zapadă,
Mângâiat de soare dar, cu raze reci.

Lăsat în viscol și zăpadă,
Să-și caute caldură, foc să ardă,
În flori de gheață și-a lăsat surâsul
Și-n puf de nea-și croiește visul.

Caută cu ardoare puțină căldură,
Gerul să-l înmoaie, trupul să-i pătrundă,
Surâsul să-i dezghețe și să țină-n mână,
Fulgul mic de nea , fără să se teamă.