Autor: Livia Bătăiosu
Privesc în depărtări și ochi-mi lăcrimeaza.
Gândesc la mângâieri și inima-mi oftează.
Ascult cum sufletul se zbate-n amintiri,
Ar ieși din mine, s-ar duce-n cele zări.
Privesc în mine, totul e pustiu și rece,
Apoi la tine gândul, pentru o clipă trece.
Acum plâng și mai tare, nu pot înțelege,
De ce iubirea moare? De ce de mine fuge?
Cu dragoste curată mult te-am fericit,
Sincer am crezut că tu m-ai iubit.
Privind în urmă, totul e-n ceață și neclar.
Pe față am tristețea cu gustul ei amar.
Iubirea într-o clipă pe noi ne-a înrobit,
A fost doar o privire care ne-a unit,
Dar ce-i frumos se pare, are un sfarșit,
Și cum se face oare? Doar eu am suferit.
Privesc adânc în golul pe care l-ai lăsat
Și îmi tot spun că mâine tu vei fi uitat.
Adorm cu perna-n brațe si lacrimi pe obraz.
Apoi de dimineață, totu-i la fel, ca azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu