Autor: LIVIA BATAIOSU
De ce sa ai prieteni zece sau mai multi,
Cand unul bun ar fi deajuns.
Din zece cati cu adevarat,
Cand ai fost jos te-au ridicat?
Prietena eu am ales doar una,
Din multii zisi prieteni ce-am avut.
Ea a ramas cand a-nceput furtuna,
Si soarele cu ea alaturi m-a gasit.
Cand lacrimi si amaraciune,
Sufletu-i trist ii chinuiau,
Avea un umar de la mine.
Cu vorbe calde o mangaiam.
O palma viata cand mi-a dat,
Era acolo pentru mine.
Stiam ca bratele isi va deschide,
S-alunge suferinta, sa m-aline.
In ani nu stiu la numar cati,
Prietenia noastra a rezistat.
Si ma intreb: Unde-s ceilalti?
Toti au fugit cand vantul s-a iscat.
Suntem legate-n rau dar si in bine.
Stiu bine ca vei fi umarul meu,
Cum si al meu va fi mereu,
Un sprijin de nadejde pentru tine.
2 comentarii:
Cat de mult ma regasesc in poezia asta. De fapt, regasesc prietenia ce ma leaga cu cea mai buna prietena. In atatia ani, multi la numar, mi-a fost mereu alaturi.
Frumos.. :)
E atat de bine, de linistitor sa ai asemenea prieteni langa tine...:)
Trimiteți un comentariu