Autor:Livia Bătăiosu
Frumoasa toamnă pogoară peste noi,
Frumosul ei veșmânt încărcat cu ploi.
În păr poarta bruma și frunzele uscate,
Iar din gură-i ies vânturi reci în noapte.
Pe gene poartă praful galben-arămiu,
Ce-l scutură în zare, pe câmpuri si păduri,
Întunecă pământul cu tenu-i maroniu,
Ruginiul calcă verdele cel viu.
Mătasea ce-o îmbracă foșnește printre nori,
Pe poale-i prinsă ceața în monotone ritmuri,
Soarele îl tine ascuns în pantofiori,
Arde totu-n cale cu pasu-i usor.
Înn fulger orbitor își preface ochiul,
Glasu-i este tunet ce brăzdează cerul,
Vânturi furtunoase gem peste pământ,
Ploile-n rafale zi și noapte cad.
Din mână-i cad petale și frunze ofilite,
Covorul sub picioare toamna își întinde,
Trece-n măreție cu bogat alai.
Vine toamna, vine, vine iar la noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu