Autor: Livia Bătăiosu
Mi-am pierdut tristețea-n drumul către cer,
Zâmbet mi-am luat din stele,
Acolo...unde lacrimile pier
Și suferința dorurilor grele.
Suspinu-i rătăcit în vântul ce adie,
Lăsându-mi chip voios și luminos,
Zbor liber ca un puf de păpădie,
Pe aripile unui vis frumos.
Noaptea mi-am pierdut-o în lumina zilei
Și coșmaru-n fantezie,
În reală fericire
Mă desfăt cu bucurie.
Gândul negru, nepătruns,
S-a ascuns, în lume-i dus,
N-are loc acum în mine
Că-s izvor de gânduri bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu