Râzi…

Autor : Livia Bătăiosu

Râzi…cu nepăsare de gingășia florii,
Nicicând nu-i vei putea simți puterea,
O floare poate nărui blestemul lumii
Dar, tu, nu poți pricepe, osândă-ți e neștirea.

Râzi…de lacrima rostogolită fără vină,
Ce-o storci, o smulgi cu rânjete hidoase
Dar, n-ai să înțelegi c-o lacrimă poate ucide
Prin fără vina ei, vei arde-n chinuri dureroase.

Râzi…de dulcea vorbă ce te-nfruntă,
Te-ngenunchează-n propria-ți nesăbuință,
Te luptă demon, fiară a urâciunii
Și-ai să cunoști cuvântul în blestemul gurii.

Râzi…de suflet nepătat ce-n suferință,
Îl adâncești dar nu-l poți birui
Caci, mântuire-și va lua din umilință,
Din râsul tău el va renaște și va dăinui.

Plângi…de râsul tău ființă fără lege,
Căiește-te, încearcă să cunoști al lumii rost,
Trezește-ți sufletul și-ndrumă-l spre a merge
Către lumină, învață-l a trăi frumos.