Autor: LIVIA BATAIOSU
Rad cand sunt de greutati cuprinsa,
De frica nu cumva sa-ncep sa plang,
Ca n-are cine sa ma mai opreasca,
O tin asa… zile-ntregi la rand.
Rad cand sunt trista tot de frica,
Sa nu ma prinda nepasarea
Caci, de ma prinde nu-mi mai pasa
De nimeni si nimic…totu-i aiurea.
De ma jigneste cineva nedrept,
Ii rad tare-n fata sa ma simta
Caci, rasul meu e mult mai dureros
Decat nesimtirea-i crunta.
Uneori insa, rad plangand.
Pe lacrimi ma razbun razand.
Sau plang zile, luni in sir
Si rad apoi de durerosul meu suspin.
Si rad…dar rad de-a mea durere,
Nu-i rasul meu cel fericit,
E ras prostesc de disperare,
E rasul unui om nefericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu