Autor: Livia Bătăiosu
E timpul cărnii și-al negocierii,
Unde plăceri trupești distrug trăirea,
Pofte băloase zac în colțul gurii,
Unde mustește-n fală spurcăciunea.
Uita-ta-ți voi de-a sufletului hrană?
Balanța-i îndreptata către neștiință.
A inimii dorință e furată și strivita,
De trupuri goale dar, fără putință.
Fără putința de-a înțelege,
Că dragostea nu-nseamnă așternut,
Că așternutul duce la-mplinirea,
Iubirii ce-nainte s-a născut.
De ce spurcați fața iubirii?
Iubirea e mai mult decât un pat.
În taină întrebați voi trandafirii
Și vă vor spune ce înseamnă,
Să iubești sincer și adevarat.
Plăcerile carnale vă orbesc
Și vă omoară simțuri minunate,
Puțini sunt cei care iubesc
Cu sufletul și inima…curate.
Balanța însă-i îndreptată către,
Carnea fadă și uscată fără simț.
Tot mai mulți sunt cei ce se desfată,
Uitând de suflet, de iubire, de alint.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu