Autor : Livia Bătăiosu
Un câine sub un felinar,
Se juca c-o broască.
Cu labele o-ntorcea,
Pe față și pe spate.
Nemernic câine!
Și-a găsit o jucărie,
Care sare ca o minge.
O broscuță vie!
Altă broască mai departe
La doi metrii de poataie,
A venit ca să-si ajute,
Sora cea mai mare.
Câinele stătu un pic,
Le privi pe amândouă.
Îi căzu așa din cer,
Jucărie nouă.
O luă pe cea mai mică
La întins și jumulit.
Căci cea mare-i obosită.
A scapat și a fugit.
Mica broască hop îi sare
Câinelui chiar pe spinare.
L-apucase hămăitul
Și zgârma nervos pământul.
Se întinse apoi cu lene,
Broasca-i sare de pe șale.
Și îi spuse printre gene:
- Unde-i câinele cel mare?
Mârâi la ea o dată,
Părul își zbârli pe coadă.
Broasca nu-i. E nevazută.
Sănătos o luă la fugă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu