Uitată undeva

Autor : Livia Bătăiosu

Uitată undeva
În zile prăfuite,
E tinerețea mea,
Trăită și trecută.

Ciudat dar, nu voiesc,
Să mă gândesc la ea
Și nici nu îmi doresc,
S-o am din nou cumva.

Acum când știu,
Ce avea sa vină
Mai bine-o l-as să stea,
Acolo-n amintire.

Să stea pe raftul anilor,
În zile prăfuite,
O voi abandona,
Fără tristețe și regrete.

Acum la vârsta coaptă,
Cum se spune în popor,
Ma simt împăcată,
Cu al vieții scor.

Tinerețea-i vie
Dar, cu neajunsuri,
Atunci nu ai traire,
Ai mai multe visuri.

Acum visele de atunci
Le trăiesc profund.
Fiecare simțământ
E un vis trait.