Autor: Livia Bătăiosu
Urme adânci lasă dragostea neîmpărtășită.
Îți scrijelește sufletul,ți-l face zdrențe,
Ce atârnă-n franjuri în inima lovită,
Care sângerează cu lacrimi de tristețe.
Tristețea îți brodează flori de gheață,
Pe fața-nlăcrimată ce așteaptă,
Balsamul dragostei cu a lui mătase
Să-ți împletească dorul fără margini.
Ciobită-n așchii de cristal trăiește,
Cu urme proaspete cumplit de adânci,
Traiește inima zdrobită și pe moarte
Ce în durere va trăi pe veci.
Sculptată în privire suferința
Prin urme netezi și adânci,
Traiești în zile negre neputința,
La viață trup și suflet să aduci.
Cu urme adânci și dantelate de tristețe,
Cu lacrimi în sclipiri de diamante,
Trăiești a dragostei durere, neîmpărtășită
Și-ți împletești din franjuri zdrențuite,
Speranța că-ntr-o zi vei fi iubită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu