Autor: Livia Bătăiosu
Voi două! Negre sentimente,
Ce cu durere vă hrăniți.
Pe cei buni cu răutate,
Îi loviți, îi hărțuiți.
Două surori ce mână-n mână,
Distrugeți vieți și înrobiți,
Suflete-n lacrimi ce se alină.
Vă bucurați și străluciți.
Pe chipuri blânde lăsați riduri,
Pe ochi voioși umbre lăsați.
Pe tot mai mulți în negre gânduri,
În disperare-i aruncați.
Întunecați minți luminate
Și cel mai bun ajunge rău.
Se luptă fratele cu frate,
Sunt fericiți când își fac rău.
Pe mame le orbiți cu urâciune,
Copiii sa-și urască le-nvățați,
Iar pe copii în loc de gânduri bune,
Cu răutate și cu ură-i înzestrați.
Cu dulce-a voastră ademenire,
Războaie, crime provocați.
C-o falsă , dulce fericire,
Inimi curate sfâșiați.
Ați vrea să stăpâniți pământul,
Dar asta nu se va-ntampla,
Căci omul bun numai cu gândul,
Vă va strivi, vă va-ngropa.
$
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu