Autor: LIVIA BATAIOSU
Intr-o casa mica-n camp
Chiar in mijloc de porumb,
Gheonoaia-Baba sta,
Pe copii ii speria.
Speria pana si cainii ,
Ce urlau in umbra lunii.
Se spunea ca-i vrajitoare,
Baga copii in cuptoare.
Avea parul despletit,
Alb ca neaua –n raza lunii
Atarna necontrolat,
In fuioare pe-ai ei umeri.
Era mica si garboava,
Fata ii era zbarcita.
Ochii adanc ascunsi sub pleoape,
Ani avea cred peste suta.
Intr-o zi din nimereala,
In porumb am dat de baba.
Frica imi curgea in vene,
Si eram la fata verde.
Intr-o mana avea toiagul,
Alta-n buzunarul stang,
Sub un sort de lana aspra,
Imi venea sa fug, sa plang.
Zambind mana imi intinde,
Baba n-avea nici un dinte.
De sub sort scoase sarmana,
Un mar dulce ca si baba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu