Tristețe

Autor: Livia Bătăiosu

Un voal subțire de mătase,
Îmbracă ochii triști ce plâng.
Tristețea lacrimi fine țese,
Șiroaie pe obraji se scurg.

Pe gura care stă să cadă,
Voalul plutește-n rugăminți,
Spuse de buze ce frământă,
Suspine dese și fierbinți.

Mătasea fină, intunecată,
Alunecă pe inima înfrântă,
O ține ascunsă de lumină
Și cu tristețe o alintă.

Sufletul cântă triste versuri,
E prizonier în negre gânduri.
Se afundă-n râuri de tristețe,
Țesute-n lacrimi de mătase.