Autor : Livia Bătăiosu
În valuri curmezișe curge lin cortina,
Peste mizere gânduri și decepții,
Mascând durerea, îngropând lumina,
O falsă frumusețe închinată vieții.
Catifelata moliciune ce ascunde-n falduri,
Singurătatea nopților pustii, târzii,
Când sufletul aruncă ale feței farduri
Ce l-au ascuns privirii peste zi.
Gol, stând în fața lui privind la voaluri,
Ce n-au putere să-l ascunda iară,
Suspină, aruncându-se în valuri,
Cortina însa cade sub greaua lui povară.
Falsă strălucire, morman de catifea,
Dantelă fină cazută pe podea,
Călcată în picioare de asprul adevăr
Ieșit din întuneric, trăgând cortina iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu