VIITURA

Autor: LIVIA BATAIOSU

Puhoaie de apa ce-n zgomote vin,
Ducand dealul la vale, totul inghit.
Copacii sunt smulsi, trantiti la pamant,
Aruncati peste case ce nu se mai vad.

Tipat si groaza se aude in vale,
Viitura cuprinde totul in cale.
Totul se zbate-n teroare si jale.
Pamantul inghite animale si oameni.

In urma ramane malul mazgos,
Oamenii lupta fara folos.
Ii cauta-n ape pe cei disparuti,
Spre cer indreptand fierbinti rugaminti.

Cu furie cerul ne pedepseste,
C-am schilodit muntii pe creste.
Zestrea lasata am pangarit-o,
N-am avut grija, nu am pastrat-o.

Regrete tardive din morminte maloase,
Se aud din adancuri tanguindu-se glasuri.
Disperarea si teama si-au spus cuvantul,
Ne-a ingenunchiat fara mila Pamantul.