Autor: Livia Bătăiosu
Un măr stricat sunt astăzi pentru tine,
Un măr ce-a putrezit în lacrimi și durere,
Dar chiar și-așa poate că mâine,
Voi fi o țuică aromată, savurată cu placere.
Sau poate voi atrage o albină,
Ce-n miere-mi va preface stricăciunea,
Așa voi îndulci o altă gură,
Ce simte amarul vieții ca și fierea.
De m-oi usca sub vorbe-nveninate,
Tăiată-n feliuțe mari ori mici,
Tot aș rămâne dulce și-aromata,
Când cineva cu foame m-o găsi aici.
Chircită chiar de-aș fi ca o stafidă,
Aș prinde viață într-o prăjitură,
Voi fi mâncată cu nesaț, delicatesă,
Voi deveni din rest…dulceață.
Nu-i chiar atât de rău sa fii un măr stricat,
Stricat ești pentru unii că nu te-au degustat,
Dintr-o poamă bună n-au știut să facă,
O delicatesă…spun că e stricată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu