Autor:Livia Bătăiosu
Sunt înserarea zilei ce tocmai a trecut
Și zorii dimineții ce vor răsări,
Eu sunt amurgul tău ce astăzi l-ai dorit
Iar maine…surâsu-n rouă-mi vei zări.
Voi curge-ncet pe frunze zgribulite
Sperând că-mi voi găsi culcuș,
In palma ta…pe gura ta, iubite,
Făcută pentru mine dintr-o stea …căuș.
Și de-oi pica pe bruma de pământ,
Rămasă printre firele de iarbă,
Adună dragul meu iubit,
Cristalele și dă-le din nou formă,
Ori lasă-mă , încet spre mare să mă scurg,
În valuri dorul greu să-mi plâng.
De n-ai de gând să mă oprești,
Mai bine lasă-mă să fiu amurg,
Așa aș ști că mă zărești,
În cer, în apă și pământ.
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu