Câmpul

Autor : Livia Bătăiosu

Pe câmp aleargă vântul,
Ținând de mână fluturi și albine.
Se aud flori sălbatice strigându-l:
-Hai!Vino! Ia-mă și pe mine.

Gărgărițe-n haine roșii, cam fricoase,
Printre firele de iarbă se ascund,
De-o sopârlă ce venise,
Dupa hrană pe acel camp.

Un bondar cu zumzet aspru,
Se tot ceartă c-o albină,
Parcă nu le ajunge câmpul,
Se-mbrâncesc pe o tulpină.

O tufă de albăstrele, țantoșe, pline de ele,
Sprijină un mac plăpând care,
Le tot roagă cu ardoare
Să-i dea doar o sărutare.

Greierele sare-ntruna agitat
Poate, prinde păpădia care i-a scapat.
O dorință a vrut să-și pună ,bietul,
Însă tocmai i-a suflat-o vântul.

Pe un trifoi cu patru foi, furnica,
Râde de-i sare cu foc burtica,
De un gândac cu ochi pe spate,
Care merge într-o parte.

Cateva fire de mentă, suflă,
Spre un soarece ce abia mergea,
Căuta mâncare sub o tufă,
Avea chef să ronțăie ceva.

Și așa din zori și până-n seară,
Pe un camp cu toții viețuiesc,
De e bucurie sau ocară,
O împart în mod frățesc.