Autor: Livia Bătăiosu
Blândețea cuvntului,
E hrana sufletului suferind
Și alinarea inimii rănite,
E dulcele ce-nvinge amarul,
Zilelor mult prea chinuite.
E lumina ce alungă negura vieții
Și umple golul zilelor pustii,
E apa gurii însetate,
Ce suferă în chin și nedrepate.
Blândetea cuvântului
E balsamul ochilor înlăcrimați,
Ce și-au pierdut speranța,
Se simt iubiți și mângâiați,
De blândul cuvânt ce le aduce dorința.
E atingerea tandră pe fața împietrită
De prea multe necazuri și nevoi.
Durerea și spaima e alungată,
Doar de cuvântul și blândețea din noi.
Cea mai puternică armă a noastră,
Ce-nmoaie inimi și frânge nevoi,
Este în noi, în adâncuri ascunsă.
Blândețea cuvântului este în voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu