Pace,în sufletul tau

Liniștea ți-o trimit intr-o ramura de măslin,
Dar divin dat sufletelor neliniștite,
Uită trecutul, nimic nu-i etern,
În zbucium trăiești zile si nopți nesfârșite.

Pacea în sufletul tău acum se strecoară
Printre lacrimi , deznădejde și teamă,
Nu lăsa speranța să moara,
O ramură de măslin la pace te-ndeamnă.

Nu ți-a păsat când ai trădat,
Suavul trandafir care ți-a adus iubirea,
Gingașa flore te-a iubit dar, ai uitat
Să-i dai caldura, apa și lumină.

Miresme dulci, atingeri mătăsoase,
Ți-a dăruit cu suflet și din suflet,
Acum e ofilită și cu frunze arse,
Doar spinul a ramas în al ei cuget.

O ramura micuță de maslin,
Îți întinde mâna, dă-i al tău suspin,
Ea îți poate aduce pacea, însă-n schimb
Va trebui să uiți suavul trandafir.

Dumnezeu,numără lacrimile femeilor

Autor:Livia Bătăiosu

Lacrimă cu lacrimă e numarată,
Din ochiul femeii care plânge.
Cândva ea va fi întoarsă,
Celui care i-o aduce.

Dumnezeu, numără lacrimile femeilor,
Femeilor îndurate și năpăstuie.
Aduceți zâmbetul pe gura lor,
Căci lacrimile sunt și cântărite.

Veți primi înzecit durerea adusă,
Prin lacrimi vărsate-n tristețe.
Nu chinuiți femeia supusă,
Pe mame, neveste și fice.

Cinstiți femeia ce de-a lungul vieții,
Vă-nconjoară cu dragoste și dăruire.
Nu înlăcrimați, nu aduceți tristețe.
Mângâiați-le ochii cu multă iubire.

Când iubesti

Autor : Livia Bătăiosu

Ține-ți iubirea strâns lângă tine,
Să-ți simtă toată dragostea ta,
Arată-i raza de lumină ce te străbate,
Arată-i dorința, n-o ține departe de ea.

Imbracă-i inima cu mângâiere,
Hrănește-i sufletul cu flori și miere.
Primește-l, căci comoară este
Un suflet care te iubește.

Nu te ascunde în cuvinte,
Nu te ascunde în rele simțăminte,
Nu rupe legături ce ar putea
Fi unice în viața ta.

Iubește adânc, pătrunzător cu inima
Și ocrotește-o că-i plăpândă și suavă,
Iubirea-i ca un ghiocel în prag de primăvară,
Ce vrea multă căldură nu recile ninsori de iarnă.

Daruiește căci vei avea de unde,
În suflet vei găsi comori nestinse,
Neștiute, în adânc ascunse,
Ce așteaptă daruite și pătrunse.

Și lasă-te purtat de puritate
Și lasă-te iubit, iubește cu dreptate
Caci, ești bogat și împlinit,
Când iubești, când ești iubit.

Blândețea cuvântului

Autor: Livia Bătăiosu

Blândețea cuvntului,
E hrana sufletului suferind
Și alinarea inimii rănite,
E dulcele ce-nvinge amarul,
Zilelor mult prea chinuite.

E lumina ce alungă negura vieții
Și umple golul zilelor pustii,
E apa gurii însetate,
Ce suferă în chin și nedrepate.

Blândetea cuvântului
E balsamul ochilor înlăcrimați,
Ce și-au pierdut speranța,
Se simt iubiți și mângâiați,
De blândul cuvânt ce le aduce dorința.

E atingerea tandră pe fața împietrită
De prea multe necazuri și nevoi.
Durerea și spaima e alungată,
Doar de cuvântul și blândețea din noi.

Cea mai puternică armă a noastră,
Ce-nmoaie inimi și frânge nevoi,
Este în noi, în adâncuri ascunsă.
Blândețea cuvântului este în voi.