Autor: Livia Bătăiosu
Bătrâna iarnă albă toată,
Cosița-și împletește cu zapadă,
Se sprijină în țurțuri înfruntând troiene,
N-o doboară vântul, nu-i pasă de vreme.
Fulgi de nea trena-i poartă,
Viscolu-i săruta fața-i rece, albă,
Ochii și-i ascunde pe sub promoroacă,
Cremene e locul ce picioru-i calcă.
Sub vraja albă nemișcat e totul,
Răsuflarea-i rece îngheață și focul,
Flori de gheață si-a prins in cunună,
Culese de iarnă din a sa gradină.
Gradinar e vântul care o dezmiardă,
Cu steluțe vii și fulgi de zapadă,
Mângâind ușor trupu-i amorțit,
Îngreunat de vreme dar neobosit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu