Autor: LIVIA BATAIOSU
Batrana iarna alba toata
Cosita-si impleteste cu zapada,
Se sprijina in turturi infruntand troiene,
N-o doboara vantul, nu-i pasa de vreme.
Fulgi de nea trena-i poarta,
Viscolu-i saruta fata-i rece, alba,
Ochii si-i ascunde pe sub promoroaca,
Cremene e locul ce picioru-i calca.
Sub vraja alba nemiscat e totul,
Rasuflarea-i rece ingheata si focul,
Flori de gheata si-a prins in cununa
Culese de iarna din a sa gradina.
Gradinar e vantul care o dezmiarda
Cu stelute vii si fulgi de zapada
Mangaind usor trupu-i amortit,
Ingreunat de vreme dar neobosit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu