Autor: Livia Bătăiosu
Aripa uitării aș vrea să mă atingă,
Să pot uita-nceputul sau poate că sfârșitul.
Căci amintirile mă trag în jos, mă strigă,
Sufletu-mi zdrobesc și îmi plânge gândul.
Te-aș îmbrățișa uitare ca pe prunc,
Dulce vindecare tu mi-ai da în schimb.
Ca un nor de ceață peste a mea gândire,
Lasă-te și adu-mi dulce mântuire.
Un sărut ,uitare, plin de pasiune,
Asta-i tot ce-ți cer, ce vreau de la tine.
Sărutul uitării ce va alunga,
Negura și teama din inima mea.
Sau măcar un vals în care sa se piardă,
Ce-a fost până acum, s-o iau de la capăt,
În ritmuri de dans să te alung durere,
Că te am în suflet de prea multă vreme.
Un surâs ,uitare ,ochiul să-mi atingă,
Poate atunci si el va uita să plangă.
Alb să fie totul în trecutul meu,
Șterge-mi amintirea cu surâsul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu