Autor: Livia Bătăiosu
Multe lacrimi ascunse în ploaie
Și vise pierdute în stele ce mor.
Multe gânduri răvășite în noapte
Cu multe suspine înecate în dor.
Multe șoapte rătăcite ce caută,
În cuvinte nerostite fără înțeles.
Nici nu mai stiu de-i cuvânt sau gând,
Dacă sunt trează sau le spun visând.
Multe dorințe ce aveau lăcaș în mine,
Le-am trimis și rătăcesc prin lume
Își cauta drumul să ajungă la tine.
Nu s-au întors. Sunt pierdute ca mine.
Ți-am trimis sufletul plin de speranță,
Plin de lumina ce mă înalță.
Nu s-a întors și el rătăcește,
Se zbate în neguri, nu te găsește.
Toate își caută neobosite alinarea,
O lumină să le-ndrume, să vadă cărarea,
Către inima și sufletul tău,
Ce umbla în noapte, rătăcit de al meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu