Autor : LIVIA BATAIOSU
O albina mititica
Este tare-ndragostita,
De-un bondar nenorocit,
Care capul i-a sucit.
Auzind Regina-mama,
De-a albinei ascapada,
Fiind tare otarata,
Pedepsind-o, o alunga.
Fuge-n graba albinuta,
La bondar sa ii dea vestea
Dar, bondarul nemilos,
A gonit-o fara rost.
A plecat plangand albina,
La o viespe ce-i vecina,
Cu un greiere de soi,
Fara grija si nevoi.
Insa viespea cea frumoasa,
N-a primit-o nici in casa.
Iar greierului ocupat,
Nici macar nu i-a pasat.
A ramas pe drum sarmana.
Fara casa, fara hrana.
Atunci aparu furnica,
Sa-i aline suferinta.
Albinuta-i povesteste,
Ce-a patit si prin ce trece.
Pe furnica o strange-n spate,
Incredibila poveste.
Furnicuta inimoasa,
O lua la ea in casa.
Chiar daca nu o cunoaste,
Ea cu drag o omeneste.
De amica viespe insa,
Nici nu vrea sa mai auda.
Isi dadu albina seama, Pan’ la urma cum sta treaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu