Viata vazuta printre lacrimi, zambete, speranta, vis si frumusetea naturii...incercari reusite sau nereusite de a da viata trairilor prin aceste cuvinte pline de suflet caci pana la urma sufletul e tot ce ne ramane.
miercuri, 21 mai 2008
Vreau să fiu
Autor: Livia Bătăiosu
Vreau să fiu rece și nesimțită,
Să nu-mi pese de nimeni și de nimic.
Să trec ca umbra, să fiu nevăzută,
Să plec mai departe, să nu mă întorc.
Când văd durere, să fiu de piatră.
Să fiu o stâncă să nu mai simt.
Inima rece s-o am de gheață,
Să nu iubesc, nici să mai plâng.
Să fiu un spin plin cu venin
Și să întep fără regret.
Privirea rece s-o țin înainte,
Fără să-mi pese de cei care plâng.
Aș vrea să mint chiar și minciuna,
Fără a găndi că fac un rău.
Să fiu o bestie cu toată lumea,
Așa cum se-ntamplă să pățesc eu.
Să calc pe voi cum voi pe mine,
Călcați într-una cu nepăsare.
Dar, eu nu sunt nici piatră nici stancă,
Nu m-am născut să fiu nesimțită.
$
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu