Imi ești drag

Autor:Livia Bătăiosu

Iubirea pentru tine-i nesecată,
Izvor de fericire și speranță,
Îmi ești drag când dorul se înalță,
Și fuge voios spre tine-n dimineață.

Seara înainte de culcare,
Îmi este drag de *Noapte bună*,
Să-ți dau și-o mică sărutare.
Să-ți fie noaptea cât mai lină.

Îmi ești drag când mă alinți,
Când îmi vorbești și îmi zâmbești.
Atunci când eu te scot din minți,
Îmi este drag că te agiți.

Îmi esti drag că îți sunt dragă,
Că totu-i numai pentru noi
Și de-or dori să ne desparta,
Îmi este drag ca vom fi doi.

Iubirea noastră-i scrisă-n stele,
În vieți multe va trăi.
Or duce-o stelele cu ele,
Oriunde ea ne va gasi.

Îmi ești drag că ești al meu
Și vei fi pe mai departe.
Voi fi acolo-n drumul tau,
Nimic nu ne poate desparte.

Oglinda

Autor:Livia Bătăiosu

Noroiul rânced, noaptea rece,
Încearcă iar să mă cuprindă.
Prin fața ochilor îmi trece,
Viața mea, ca o oglindă.

Mă privesc în ochi, atât de triști!
Atunci ca și acum,mereu,
Și când zâmbesc ei sunt umbriți
De asteptări, dorinți pe care eu
Le-am tot chemat in drumul meu.

Privesc oglinda ne-ncetat,
Îmi caut raza de lumină,
Nu-i în trecut, e-n visul meu.
Să cred în el îmi este teamă,

Poate zorii îl vor risipi
Și-atunci tristeți mă vor cuprinde,
Sufletu-mi va îngheța și va muri,
Nicicând nu voi putea din nou surâde.

Doar visul mi-a rămas, un ultim pas,
Și-l văd frumos, oglinda mi-l arată,
Atunci și ochii mei în râs,
Se vor scălda cum n-au făcut-o niciodată.

Îmi e atât de greu

Autor:Livia Bătăiosu

Parcă cerul m-a strivit
Și-mi e atât de greu să mă ridic.
Sunt ca umbra de pământ lipită,
Sau ca un bob de rouă pe floarea ofilită.

Sunt ca un picure de apa ce pământu-l soarbe
Sau ca vântul ce pe câmp se pierde.
Îmi e atât de greu să privesc în lume,
Nu pot să mă ridic, nici să trăiesc ca mine.

Sunt ca firul de nisip rătăcit în mare,
Plimbat de colo-colo fără o țintă anume.
Îmi este greu să mă opresc la țărm,
Totul e străin acum în jurul meu.

Sunt ca o floare ce i-a pierit mirosul,
Ca un obiect ce nu-și găsește rostul.
Îmi e atat de greu să mă găsesc pe mine,
Mă caut dar, nu-s de găsit niciunde.

Ca un suspin trăiesc în pieptul meu,
Sunt ca veninul ce-l înghit mereu.
Îmi e atât de greu spre soare să privesc,
Trăiesc în întuneric, aici mă regăsesc.

Sunt o culoare neagră fără strălucire
Și mă furișez în neagra-mi rătăcire.
Nu vreau să văd lumina ce mă obosește,
Îmi e atât de greu să cred că-n mine ea lucește.

Sunt ca un ciob de sticlă măcinat,
Viața m-a lovit și am căzut prea crunt.
Îmi e atât de greu din nou să mă ridic,
De data asta cred ca nici măcar nu-ncerc.

Omul de lângă mine

Autor:Livia Bătăiosu
Când totu-mi pare fără sens,
Când viața mă îngenunchează,
Când drumu-n față mi-e închis,
El este aici mă-ncurajează.

Când ochii neguri îmi cuprind,
El rază pentru mine este.
E-n fața mea, îl văd zâmbind
Și alungă de pe chip a mea tristețe.

Când lacrimi grele de durere,
Ma răvășesc, mă copleșesc,
El îmi aduce mângâiere,
La pieptul lui mă liniștesc.

Când de suspine-mi crapă pieptul
Și inima să stea ar vrea,
El mă cuprinde-i simt sărutul,
E-atat de adânc în viața mea.

Când sufletul ar vrea să fugă,
Din al meu trup prea chinuit,
Cu-a lui blândețe îmi alungă,
Tot răul ce m-a bântuit.

Iubirea lui mă copleseste, mă-nfioară.
E cel pe care l-am dorit mereu.
N-aș vrea să-i fiu doar o povară,
Îl voi iubi la fel de mult și eu.

Și de-i departe-l simt aproape.
Durerea și iubirea ne-a unit.
Ne sprijinim, suntem aproape,
Suntem un suflet….FERICIT.

Îmi e atât de dor

Autor:Livia Bătăiosu

Imi e atât de dor!
Atât de mult tu îmi lipsești.
Închid ochii și te văd.
Cum mă privești. Zâmbești.

Un zâmbet numai pentru mine,
Pe gura ta prea mult dorită.
Aduce liniștea cu tine
Și mult mă face fericită.

Întind o mână sa te ating,
Ce caută în gol obrazul fin.
În dor mă-nec, încet mă sting,
Mă doare dorul, greu îl simt.

Îți caut dorul cu al meu gând,
La mine să te aducă-n graba.
O lacrimă îmi scapa atingând,
Buzele-n dor ce te așteaptă.

Atât de dor mi-e să te simt,
Sa te sărut,să te cuprind,
Să te am doar pentru mine.
Îmi lipsești. Ce dor îmi e de tine.

Închid ochii și te aud,
Ești lângă mine și te alint.
În doruri multe te cuprind.
Îți este dor. Te simt.

Omul-șarpe

Autor:Livia Bătăiosu

Un om-șarpe am întâlnit,
Cu vorbe dulci, mieroase.
Frumos si sincer m-a mințit,
Cu purtări si sentimente alese.

Cuvinte blânde și smerite,
Îmbrăca a mea ureche care,
Le credea neprețuite,
Fără urmă de trădare.

Cu ascunsa lui minciună,
Sufletul mi l-a strivit.
Fără urmă de-ndoială,
Inima mea l-a primit.

Când pluteam, eram în vise,
Colții lui rău m-au străpuns.
Am trăit dureri imense,
Trup si suflet mi-a distrus.

Omul-șarpe ce venise,
Să-mi aducă fericire,
A ucis cu false vise,
Tot ce se numea trăire.

Mi-a luat suflet, credință,
Tot ce-aveam eu mai de preț
Și a lăsat doar suferință,
Dor în lacrimi și dispreț.

Imi bate inima

Autor:Livia Bătăiosu

Îmi bate inima când mă-nfioară vântul
Și-i simt blândețea strecurându-se alene,
Printre gene, pe obrazu-mi mângăindu-l,
Cu a sa răcoare sărutându-mă devreme.

Când cireșul înflorit floarea-și scutură în păru-mi,
Printre flori alerg zburdând
Și-mi bate inima în pieptu-mi,
Când le sărut cu drag, râzând.

Îmi bate tare când mă joc cu umbra,
Ce mă-nsoțește peste tot,
O cert că umblă ca nebuna,
S-o fac să înțeleagă, eu nu pot.

Îmi bate inima când primăvara,
Mă cuprinde-n brațele-i pline cu flori
Și-n noapte mi se-nchide geana,
Ocrotită-n taină de ai dimineții zori.

Si-mi bate tare cu putere când,
Mă simt iubita și pot dărui,
Când fericirea mă pătrunde în adânc,
Mă bucur mult ca pot împărți.

Că pot împarte din a inimii bătaie
Altor inimi care știu să bată tare.
Chiar și atunci când bucuria moare,
Voi dărui din inima…doar soare.