Frunză călătoare

  Autor:Livia Bătăiosu

De multe ori am privit o frunză, 
Dusă de apă în susur de râu,
Dar n-am putut înțelege ce simte
Până când, frunză am devenit chiar eu.

Mă las purtată de valuri,
Izbită brutal de bușteni plutitori,
Aruncată în nisipul din maluri'
Ori prinsă în crengi ,zile în șir, uneori.

Când valuri nervoase mă rup dintre ele,
Plutesc în neștire în zbor către cer,
În piept iau cascade ce mă-neacă în ele,
Pe funduri de râu, cerșesc să respir.

Când liniștea vine peste apă și cer,
Plutesc în derivă privesc cum stingher,
Un brotac verde, mai verde ca mine,
Pe creștetu-mi umed cântecu-și pune.

Mi-e frig...și umed...și visez
Copacul dedemult și îmi doresc,
Să nu fi cunoscut vântul care,
M-a transformat în frunză călătoare.

Niciodată nu am să știu ce simte vântul
Până când nu am să fiu chiar eu vânt....

Las mâna,,

Autor:Livia Bătăiosu

Las mâna să scrie ce sufletu-mi cere,
Ce gura nu spune și ochiul nu vede,
Să curgă albastrul pe toamna greoaie,
Ce-și flutură norii și plumbul în ploaie.

Las mâna să prindă un fluture alb,
Cu aripi zdrelite lipit de un far,
Palma îmi plânge tăcut și prea slab,
Neputință mi-e azi, crez și hotar.

Las mâna să spună ce tristețe mă sapă,
Când degetele-și fac singure groapă,
Pământul e rânced,îmi spune în șoaptă,
Că-n adânc este cald ,doar, afară e toamnă.

Las mâna pe obrazu-ți în semne să-ți spună,
Că toamnă e-n mine și dor și furtună,
A ochilor ploaie curge-neștire,
Ucide toamna! Adoarme-o în tine!

Te-am pierdut...

Autor:Livia Bătăiosu

Te-am pierdut în mine și rătăcești
Prin ploaia de lacrimi,
Rupi nopți și încerci să sădești,
Zori în tristeți, iubire în patimi.

Te-am pierdut când pierdută eram,
În ploile tale ninse de ger,
Zburam printre fulgi cântând și gândeam,
Că iubirile sfinte niciodată nu pier.

Te caut în rătăcirile mele,
Pierdută în sloiuri și gânduri rebele,
Poate cândva vei găsi cărarea spre mine,
Pierduți vom rămâne și..lacrima vine.  

   

Chemări si regăsiri

autor.Livia Bătăiosu

Am pășit pe locul
Unde doar visele mă duceau
Și am simțit chemarea pământului.
În tălpi mi-au crescut rădăcini
Și mă hrăneam cu pâinea
Sânzienelor...

Amintiri și duhuri
Mi-au încrâncenat trupul,
Tremuram, eram pătrunsă
Până în măduva oaselor de trecut.
N-am simțit sângele,
Poate că venele mi s-au modificat
Și au schimbat cursul
Sângelui subțiat de lacrimile înghițite în vremea
Durerilor...

Eram acolo unde dealurile
Au adunat ecourile într-un singur glas,
Eram printre ele, sânzienele care
Mi-au legănat copilăria...
Trecute ca și mine prin vise, prin vremuri,
Mă așteptau înfiorate șoptindu-mi:
-Astâmpără-ți setea și foamea și lasă trecutul
Amintirilor...

Nu mi-am simțit sângele dar am regăsit
O parte rătăcita din mine
Lăsată cândva în grija
Sânzienelor...

Alină-mi...

autor.Livia Bătăiosu

Alină-mi așteptarea cu-n cuvânt,
Nu-mi spune iar tăcerea să ascult,
Căci, zac iubire, zac ca un mormânt,
Săpat de vânturi, rece și tăcut.

Alină-mi dorul cu-n sărut,
Nu mai vreau șoapte legănate-n vânt,
Nu-mi spune ploaia s-o cuprind
Că-i rece ...ca trupu-mi suferind.

De poți iubirea mea, alină-mi,
Amurgul sângeriu care-mi suspină,
În palmă poartă-mă spre stele,
Cum doar tu știi, așează-mă 'ntre ele.

Alină-mi așteptarea c-o strângere de mână,
Nu lăsa vântul să-mi plângă în surdină,
Tăcerea sparge-o cu a inimii bătaie,
Să-ți curg în vene, gânduri, vâlvătaie...

Iubirea mea, alină-mă de tine...

Simțuri curgătoare

autor:Livia Bătăiosu



Te-ar doare lacrima ce curge,
Ți-ar arde simțurile care
Au presărat mărgăritare,
În simțurile mele atinse la izvoare.

Cu ochii amândoi ai strânge,
Flori albe si ai face diguri
Cu gura-n cercuri ai restrânge,
Năvala ploilor in picuri.

Te-ar arde gândul cel nespus.
Ce zace-n jar, vulcan în clocot,.
În care simțuri m-ai ascuns,
În ce izvoare curg în ropot?

Mi-ai atins simțurile la izvoare.
Oriunde curg, oriunde strig,
Aștept cu fiecare floare
Sa fiu oprită de un dig.

Neobosit să fii în simțurile tale,
Să luneci cum, eu, lunec călătoare,
Iar mâinile de ne-or opri c-o floare,
Să odihnim în simțuri curgătoare.

Vis erotic

autor:Livia Bătăiosu

Pășeam spre vis pe brațe-nfometate,
Cu tâmpla-mi îmbracată în săruturi moi,
Apoi pe gură șoapte alintate,
Ce coborau pe gât tot mai greoi.

Pe sâni se desfăta o mână,
Ce plămădea plăcere apăsătoare,
Lăsând să cadă-n ropot de furtună,
Săruturi albe pe inimi zvâcnitoare.


În pântec fluturi dau din aripioare
Și-ncremeneau când roiuri de sărut,
Întâmpinau fiorii mâinii vorbitoare
Ce colorau emoții pe trupu-mi încordat.

Pășeam spre vis în brațe obosite
Care-au sculptat atingeri fermecate.
În noapte m-am lăsat ispitei,
Unui sărut pictat pe gene și pe pleoape.

Pe braț de vânt

autor:Livia Bătăiosu


Pe braț de vânt mă las purtată,
În cuib de nori mi-am adormit iubirea,
Am să mă-ntorc când dorul nu mai rabdă,
Să scutur norii, s-ating cu pieptu-mi, fericirea.


Tristețea m-adoarme în rouă de stele,
Izvoare plecate din visele mele.
Sting Luna. Acopăr cu mâna,
Durerea ce vine către mine, întruna.

Și ninge...în plete albe caut răspunsuri,
Ochi luminoși privind nicăieri,
Fantasme născute strălucind în apusuri,
Întrebări tăcute, închise în zori.

Pe braț de vânt mi-a căzut lacrima,
Nu-ntinde mâna, ai putea cădea
Din norii pufoși, în palma mea,
Întinsa spre tine...iubirea mea.

Aberații...întâmplate

Autor:Livia Bătăiosu

S-a întâmplat să se întâmple,
Să fiu scârbită de prea multe,
Desfaceri și nefaceri fără nume.
Ce-au construit o astă lume.

S-a întâmplat să se întâmple,
Să spun tăcând cuvinte mute,
Să înțeleg nimic din vorbe multe,
Și totul din întreguri începute,

Să fiu acolo s-a'ntâmplat
Când, nu eram cu adevărat,
I-ar când eram necontestat,
Eram nimicul absentat.

S-a întâmplat să se întâmple
Sa fiu trăită de prea multe,
Fapte încă nenăscute,
Spuse făra să se-ntâmple.

În palma iernii

autor: Livia Bătăiosu

M-am strecurat în palma iernii,
Pe pat de fulgi să-mi odihnesc suflarea,
Să-ngheț în geruri ceasul vremii,
În viscol să-mi aștern durerea.

Ușor mi-am sprijinit o tâmplă,
Pe un sărut de crivăț ostoit,
Iar ochii mi i-am pus drept țintă,
Sloiului ce tocmai m-a lovit.

Mătasea rece mâinile-mi îmbracă,
Nu pot mișca, respir doar fulgi de nea,
Întinsă stau pe pat de promoroacă,
Ce-i viu în mine, e doar, lacrima.

Curând va fi si ea doar o steluță,
În care luna se va oglindi,
În palma iernii voi fi cub de gheață,
Pe pat de fulgi veșnic voi dormi.